Deschiderea procedurii insolventei

Procedura reglementata de Legea insolventei nr. 85/2006, indiferent de felul ei, “ incepe pe baza unei cereri introduse la tribunal de catre debitor sau creditori sau orice alte persoane sau institutii prevazute de lege”.

Pentru ca o cerere sa aiba ca efect aplicarea procedurii insolventei, este necesara intrunirea cumulativa a urmatoarelor conditii:

  • tribunalul in raza caruia isi are sediul comerciantul-debitor trebuie sa fie sesizat cu o cerere de deschidere a procedurii insolventei;
  • cererea sa aiba ca obiect recuperarea unei creante certe, lichide si exigibile;
  • debitorul insusi sau cel impotriva caruia s-a formulat actiunea, trebuie sa fie in stare de insolventa sau, cel putin, insolventa sa fie iminenta.

Indiferent daca cererea astfel formulata are ca titular un creditor sau chiar pe debitor, legea stabileste necesitatea existentei si dovedirii cel putin a 1 (unei) creante certe, lichide si exigibile, si in plus, in cazul cererii creditorului, si a valorii-prag a creantei.

Este considerat creditor indreptatit sa solicite deschiderea procedurii insolventei, cel a carui creanta impotriva patrimoniului debitorului este certa, lichida si exigibila, avand un cuantum minim de 10.000 lei.

  • creanta este certa cand existenta ei este neindoielnica, astfel incat asupra ei nu exista vreun litigiu.
  • creanta este lichida in cazul in care cuantumul ei este determinat. Creantele in bani sunt intotdeauna lichide.
  • creanta este exigibila cand a ajuns la scadenta, putandu-se cere executarea ei de indata.

Conditia valorii-prag reprezinta cuantumul minim al creantei pentru a putea fi admisa cererea introductiva a creditorului si difera in functie de calitatea acestuia.

Cu privire la valoarea-prag a creantei, legea stabileste ca si conditie de admisibilitate a cererii introductive, cuantumul minim de 10.000 lei, insa, in cazul in care exista mai multe cereri introductive si niciuna dintre acestea nu a fost judecata inca, nu este necesar ca fiecare creanta in parte sa insumeze 10.000 lei sau 6 salarii medii pe economie, fiind suficient ca valoarea totala a acestora sa totalizeze 10.000 lei.

In privinta termenului de 30 de zile, trebuie precizat ca el este specific numai insolventei prezumate nu si celei iminente.

Insolventa prezumata presupune dovada ca debitorul nu a platit in 30 de zile de la data scadenta.

Insolventa iminenta presupune dovada ca debitorul nu va dispune, in viitor, la scadenta, de fondurile banesti necesare acoperirii datoriilor.

Notiunea de “creditor indreptatit sa solicite deschiderea procedurii” se refera atat la creditorul in favoarea caruia opereaza prezumtia de insolventa prezumata, cat si la cel in favoarea caruia opereaza prezumtia de insolventa iminenta.

In prima ipoteza, creditorului ii va reveni obligatia dovedirii celor 3 caractere si a pragului minim al creantei, iar in cea de-a doua, va trebui sa dovedeasca caracterul cert si lichid, pe cel al valorii-prag si al insuficientei disponibilului banesc la data scadentei.

Debitorul aflat in stare de insolventa sau a carui stare de insolventa este iminenta, este obligat sa formuleze o cerere prin care solicita deschiderea procedurii insolventei. Dovada starii de insolventa, asa cum este definita prin lege, iminenta sau evidenta, presupune, in esenta, dovedirea existentei cel putin a unei creante scadente care nu poate fi onorata cu fonduri banesti disponibile.

Cererea introductiva trebuie sa cuprinda elementele clasice si obligatorii ale unei cereri de chemare in judecata precum si mentiuni referitoare la: cuantumul si temeiul creantei, existenta unei garantii reale, a unor masuri asiguratorii asupra bunurilor debitorului, declaratia privind eventuala intentie de participare la reorganizarea acestuia.

Judecatorul-sindic va verifica:

  • izvorul creantei si valoarea prag stabilita de lege, daca pentru creanta respectiva s-a constituit o garantie reala asupra bunurilor din patrimoniul debitorului si daca s-a dispus masura sechestrului judiciar, a sechestrului asigurator sau poprirea asiguratorie asupra unor bunuri din averea debitorului.
  • daca cererea creditorului nu este insotita de declaratia acestuia de a participa la reorganizarea debitorului, procedura urmeaza sa se stabileasca in functie de conditiile determinate.

La cererea de deschidere, creditorul este obligat sa anexeze documente justificative pe care se intemeiaza creanta, precum si acte din care sa rezulte constituirea de garantii, taxa de timbru si timbrul judiciar.

In ipoteza in care sunt formulate mai multe cereri impotriva aceluiasi debitor, Tribunalul va verifica din oficiu existenta dosarului pe rol si va stabili indeplinirea conditiilor referitoare la cuantumul minim al creantelor in raport cu valoarea insumata a tuturor creditorilor, dispunand si conexarea acestor cereri.

Daca Tribunalul a fost sesizat cu cereri introductive atat de catre debitor, cat si de catre mai multi creditori, iar cererile nu au fost solutionate, toate cererile se conexeaza la cererea debitorului, iar daca s-a deschis deja o procedura intr-un dosar, celelalte dosare aflate pe rol, cu acelasi obiect, vor fi conexate la acelasi dosar.

Nota: Pentru a demara un demers juridic in domeniul Procedura insolventei, ne puteti contacta la: Cabinet  Avocatura Lexplus. Telefon (+ 4)0745.095.893Formular online sau Email  

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *